joi, 28 iulie 2011

Steama ateilor văzută de creștini

Ateii sunt acuzați de multe chestii. De la faptul că-s plini de trufie până la faptul că răspândesc comunism și nazism de parcă acestea ar fi o boală iar ateii niște ciumați infecțioși. Secularizarea lumii este responsabilă, în ochii pravoslavnicilor hardcore, pentru orice, de la totalitarisme, la homosexualitate și de la preoți pedofili la Lady Gaga. Așa că, într-o stare de febră creativă mi-am pus problema, cum ar arăta o stemă a ateilor, însă privită din perspectiva „războinicilor întru credință”. Evident, a trebuit să includ simbolurile ideologiilor criminale din secolul XX, dar și simbolul (iudeo)masoneriei (care visează guvernarea mondială și alte fantasme neo-lăbare) și un simbol al „imoralității sociale”, poate al homosexualilor (vezi mâna lila, da făcută în stil „Ulster banner”). N-am putut să mă hotărăsc între un context sovietic și un vultur bicefal - vulturul negru e simbol vechi german, iar cel cu două capete a fost și al Austro-Ungariei, stat care a ținut sub jugul său lotul transilvan din „grădina mamei mă-sii” - așa că am făcut 2 variante.

Iată deci dizainurile de ștemă:
Varianta „Vulturul bicefal de fier”

Varianta „Stemă sovietică”

Varianta mică

Voi ce (alte) simboluri ați fi introdus într-o astfel de anti-stemă?
trimite pe proddit

sâmbătă, 23 iulie 2011

Tragedia Germaniei: 1914-1945 - minirecenzia bezbojnicului

Tragedia Germaniei: 1914-1945 este o carte, sau mai bine zis un eseu extins, prin care istoricul Lucian Boia "susține o teză: aceea potrivit căreia derapajul nazist nu poate fi imputat vreunei„predispoziții” germane, ci se prezintă ca rezultat al unei tragice înlănțuiri de evenimente." O contextualizare istorică interesantă, meticulos executată (în limitele celor 130 de pagini), în același timp bună ca și lectură de vacanță pentru cei interesați de istoria celui de-al treilea Reich - care, să fim sinceri, e cam toată lumea. De pe plaja din Ilanlâc vă las cu aceste 2 citate:

"Dintre toate [marile puteri], Statele Unite erau modelul de urmat.Interesant de constat cât de sensibilă a fost Germania la diverse modele imitate succesiv. Mai întâi, s-a mulțumit să ia locul Franței, ca putere continentală. Apoi a râvnit la poziția Angliei, de putere maritimă și colonială. Odată cu Hitler, Statele Unite trec în prim-plan: o parte întreagă de continent, populată de coloniști de rasă „nordică”, în detrimentul indienilor autohtoni, expulzați de pe pământurile lor sau, pur și simplu, exterminați. Hitler se pasionase în adolescență de romanele de aventuri ale lui Karl May cu subiecte din vestul sălbatic și din războaiele cu indienii, acestea aflându-se în bună parte la originea interesului său pentru spațiul american. Frustrarea pricinuită de înfrângerea din 1918 și-a găsit la el o soluție tocmai prin raportarea la imaginarul său american.[...] Singura soluție era ca Germania să devină o Americă a Europei, un stat care să stăpânească cea mai mare parte a continentului [...] prin popularea cu element germanic a tuturor teritoriilor care urmau să fie „curățate” de prezența celorlalți. [...] O rețea de orașe și sate germane , precum și căi rapide de comunicație, aveau să acopere fostul spațiu sovietic. Slavii urmau să rămână în afara civilizației - într-un fel de rezervații, s-ar spune - și zbătându-se în lipsuri, să piară treptat de boli și de mizerie (iarăși analogia cu indienii americani)." - pag. 117 + 120

"Cele două proiecte exterminatoare, nazist și comunist, au determinări similare, în ciuda diferențelor. Comuniștii își propun să elimine dușmanul de clasă, iar naziștii, dușmanul de rasă. Crimele naziste sunt practicate metodic, într-o organizare de tip industrial, ceea ce le dă un aer și mai sinistru, deși în ceea ce privește numărul total al victimelor, comunismul stă de departe pe primul loc (beneficiind, e drept, de mai mult timp și de mai mult spațiu decât experimentul nazist). Ceea ce apropie ambele sisteme este imaginarul ieșirii din istorie și al inaugurării unei ere post-istorice de armonie și perfecțiune, în sens universalist la comuniști, în sens rasial și etnic la naziști. Construcții de tip milenariste de factură religioasă, vizând schimbarea din temelii a lumii [...]. Perfecțiunea de mâine trece prin violeța de azi. Corpul social (sau rasial) trebuie purificat. Printre călăi, se întâlnesc și monștri sadici, cărora chiar le place să ucidă. Cei mai mulți sunt însă banali funcționari ai noii ordini (cazul tipic al lui Eichmann). Nu ucid din plăcere, ci din datorie. Au o misiune istorică de îndeplinit. Pagina trebuie întoarsă cât mai repede, pentru a se instala definitiv armonia." - pag 125-126

trimite pe proddit

joi, 21 iulie 2011

Proorocul Ilie și alți meteo-sfinți

La fel cum Sfântul Nicolae este cunoscut pentru faptul că atunci „copii primesc cadouri”, Sfântul Ilie este celebru pentru că de onomastica sa plouă sănătos, după multe zile de caniculă. În vestul țării așa a fost, și, potrivit știrilor se anunța „cod galben” în 21 de județe (în restul 20 nu, dar acum observăm selectiv).

Totuși Ilie nu este singular între „sfinții meteo”. Recent am aflat că există la catolici, în Europa centrală, așa numiții „sfinți ai ghețurilor” compuși din Mamert, Servațiu, Pancrațiu, Bonifaciu și Sofia - sărbătoriți pe între 11 și 15 mai - și Sfântul Orban - pe 25 mai. După un început de mai cu vreme plăcută în aceste zile temperatura scade simțitor, fapt ce poate afecta negativ anumite culturi agricole.

De asemenea în Insulele Britanice, se spune că așa cum va fi vremea de ziua Sfântului Swithun (15 iulie) la fel vor fi și următoarele 40 de zile. Potrivit Wikipedia, ceva similar se spune în Franța despre sfinții Medard (8 iunie) sau Gervasie și Protasie (19 iulie) iar în Flandra e vorba de Sfânta Godelina (6 iunie) iar în Germania de „ziua celor 7 tineri din Efes” (27 iunie). Pe plaiuri mioritice se spune că vremea din prima zi de Paști este identică cu cea de Florii, care o precedă.

Și să nu uităm de celebrul fenomen El Niño, ale cărui efecte se făceau simțite în America de Sud în jurul Crăciunului, de unde și numele ce se traduce prin „Pruncul [Iisus]”.
Totuși, toate datele enumerate mai sus, cu „sfinți meteo” se bazează de multe ori pe observații destul de pertinente făcute de oameni de-a lungul timpului, în contextul în care o parte însemnată a populației premoderne era intim legată de ciclul agricol și prin extensie de fenomenele meteo. Observarea unor pattern-uri anuale era importantă, iar țăranii aveau mult timp la dispoziție să observe și reperele temporale de care fixau aceste evenimente erau sărbătorile religioase sau pur și simplu sfinții.

Nu este greu să ne imaginăm cum anumiți sfinți au devenit importanți în folcor datorită asocierii cu evenimente meteo cu regularitate destul de mare. De asemenea nu e greu să ne imaginăm cum povestea biblică a lui Ilie, în care dezlănțuie o secetă năprasnică peste evreii trecuți la un cult rival, ajunge în calendarul religios să fie sărbătorit în luna „lui cuptor”. Un sfânt meteo prin excelență, se va potrivi indiferent dacă de ziua lui va fi caniculă (ca de obicei în această perioadă, dar în concordanță cu povestea din scriptură) sau va ploua (minune!!!). Adaugi și un pic de selecție observațională pentru când nu pușcă și gata.

Ca o notă adițională, mi-e greu să nu observ anumite paralele de ordin estetic între legenda populară a proorocului Ilie, care se plimbă pe cer, într-un car de foc tras de doi sau patru cai albi înaripați, având în mână un bici de foc cu care trimite pe pământ tunete, fulgere, vant puternic si ploi abundente însoțite de grindină și legenda lui Thor, care se plimbă într-un car tras de două capre și care, în mod similar, trimite tunete și fulgere cu celebrul său ciocan, Mjölnir.

În orice caz, povestea Sfântului Swithun are o explicație cunoscută: de pe la mijlocul lui iulie pînă la sfârșitul lui august curenții calzi ai jet-stream-ului se mențin într-un sistem stabil. Dacă aceștia se găsesc la nord de insulele britanice, atunci Regatul Unit se găsește într-o zonă de presiune joasă continentală; dacă jet-streamul lovește insulele Britanice, sau le ocolește pe la miazăzi, atunci predomină aerul arctic. Probabil și restul fenomenelor descrise mai sus au explicații la fel de banale.

Merită citit articolul despre folklorul meteorologic de pe Wikipedia (de unde am luat și explicația de mai sus) deoarece sunt disecate diverse proverbe și zicători din domeniul meteo-prezicerilor.
trimite pe proddit

marți, 12 iulie 2011

Icoana din Primăria Oradea

În caz că nu știați icoanele sunt omniprezente nu doar în școli, ci și prin toate instituțiile publice. Inițial am crezut că e doar opera murăturilor numite funcționare, care, pentru a reproduce atmosfera rurală de care au fost forțate să se despartă de tov. Ceaușescu, au „sfințit” locul prin niște icoane, să fie „ca acasă”. Probabil de multe ori așa și era, însă mega-icoana din Sala Mare a Primăriei Oradea - sala unde se țin ședințele Consiliului Local - mai mult ca sigur că n-a fost adusă de tanti Mărié de la ghișeul 8. Totuși n-ar trebui să mă mire o icoană de aproximativ 1,60 x 1,20 m în țara autobuzelor sfinte și a drapelelor binecuvâtate.

După cum puteți vedea, e o imagine a zeiței fertilității, ce păzește, asemeni unui titan, orașul de pe Crișul Repede, simbolizat prin clădirea primăriei suprapus peste ruina cetății. Din păcate pictorul a lipsit la cursul de perspectivă la școală, iar primăria a ieșit cum a ieșit. Imaginea sursă (de pe blogul La Firul Cărții):

O altă imagine din presa locală, de la o conferință ținută recent. La acea masă, de obicei se iau deciziile din cadrul Consiliului Local, consiliu ce cuprinde și persoane non-ortodoxe.

În caz că ați uitat, în România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee. iar cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult. Cel puțin așa spune legea cultelor...
trimite pe proddit

sâmbătă, 9 iulie 2011

Religii noi, religii vechi

Variațiune pe fresca lui Tommaso Laureti din Palatul Apostolic de la Vatican, tavanul Sălii lui Constantin, „Triumful creștinismului” - prima imagine. Deoarece comuniștii au făcut cu creștinismul exact ceea ce a făcut și creștinismul cu păgânismul.

trimite pe proddit

vineri, 1 iulie 2011

DJ Bor pe frecvență

Postul de față este un răspuns și o completare la profeția balcanicului Vasile. Cu drag, din orașul de unde emit Radio Maria și Radio Vocea Evangheliei:





trimite pe proddit